"UN OM INFORMAT ESTE UN OM PUTERNIC" (John Davison Rockefeller) ***** "Nu vă ataşaţi decât de oamenii vrednici de stimă; Evitaţi mai presus de orice compania celor laşi; Nimeni nu îi respectă, nici măcar cunoscuţii lor." (Alceu) ***** "Adevăratul curaj nu este forţa brutală a eroilor vulgari, ci hotărârea fermă a virtuţii şi a raţiunii ." ( Alfred North Whitehead ) ***** "Curajul este virtutea care face posibile celelalte virtuti." (Winston Churchill) ***** "Daca taci atunci cind ar trebui sa vorbesti, sa stii ca esti fricos." (Abraham Lincoln)***** "Cel care nu are curajul să vorbească pentru drepturile sale nu poate câștiga respectul celorlalţi." (Rene Torres) ***** „Toate lucrurile măreţe din lume sunt realizate de nişte naivi ce cred cu tărie într-un lucru care , în mod absolut evident pentru toată lumea , este imposibil de realizat .“ (Frank Richards) ***** VĂ DORESC O ZI BUNĂ!

Caută

ROMANII DIN UE AU ADUS IN TARA 37 MLD. EURO, DAR POLITICIENII I-AU UITAT CHIAR SI IN CAMPANIE


 Cele 2 milioane de români care lucrează în UE au fost ignoraţi chiar de cei care ar fi putut lupta pentru ei în Parlamentul European.
Cele două milioane de români care lucrează în străinătate au contribuit puternic prin banii trimişi în ţară la echilibrul monedei naţionale şi al economiei.
Dar în aceste alegeri europarlamentare în care curentul eurosceptic i-a vizat direct, cu subiect şi predicat, niciunul dintre partidele înscrise în cursă nu a găsit cu cale să le adreseze vreun mesaj de susţinere.
Cu 10% din populaţie plecată să muncească în Italia, Spania sau Ger­mania pentru că nu poate supravieţui acasă cu salarii de 6-700 de lei lunar, România are nevoie azi mai mult decât oricând de voci puternice în Parla­mentul European care să reprezinte interesele românilor în UE.
Muncitori care lucrează 10-12 ore pe zi în abatoarele germane, „batante“ (îngrijitoare) în Italia care muncesc pentru 5-600 de euro în condiţii inumane, ciobani plătiţi la negru în Italia - românii din străinătate sunt azi sacrificaţii unei ţări care nu a putut să le ofere un viitor aici şi care i-a alungat de acasă.
Dar le-a transmis măcar vreun mesaj, a fost printre ei vreun europarlamentar român care câştigă în patru ani de mandat aproape un milion de euro şi ar trebui să se bată pentru ca statele respective să le protejeze drepturile mai bine? Nici vorbă.
Mai mult, campania electorală care se încheie nu a avut de-a face cu teme europene, ceea ce, în opinia unor specialişti, arată mai degrabă a dispreţ faţă de alegători.
„Ideea că nu le explicăm (temele europene – n.n.) pentru că nu înţeleg denotă o lipsă de respect faţă de alegători“, spune profestrul Dumitru Miron, decanul Facultăţii de Relaţii Economice Internaţionale.
Din anul 2005 de când au început să plece masiv din ţară şi până la finele lui 2013, românii plecaţi la lucru în străi­nătate au trimis acasă 37 de miliarde de euro, concurând cu marii investitori şi investiţiile străine directe – 44 de miliarde de euro, în aceeaşi perioadă.
Aceşti bani au ţinut în frâu cursul de schimb, într-o situaţie foarte complicată pen­tru ţară, când investiţiile străine se pră­buşeau iar dezintermedierea bancară se ară­ta ca un pericol şi au mai echilibrat deficitul de cont curent. Nu doar că au ajutat la sta­bili­zarea economiei, dar plecarea românilor a tras salariile de aici în sus, în timp de boom, şi a salvat piaţa muncii în timpul cri­zei. Într-o vreme în care şomajul sărea frecvent în Europa de 10-15%, el era în România la 5%, tocmai pentru că emigranţii nu au fost o povară pentru buget.
În lumina noilor evoluţii politice din Europa, imigranţii români ar putea să se do­ve­dească primele victime ale alegerilor eu­ro­pene de duminică, pe măsură ce UE plon­jea­ză în cel mai de nedorit euroscepticism (con­fundat în mai multe ţări cu refuzul imi­gran­ţilor) de la crearea ei, în urmă cu 63 de ani.
La sfârşitul acestei săptămâni au loc ale­geri europene în toate cele 28 de state ale UE. Românii vor ieşi pentru a doua oară la vot pentru acest tip de alegeri. Spre deo­se­bi­re de 2009, când am votat pentru prima dată la nişte alegeri europene, acum lucru­rile sunt radical schimbate.
În cel puţin două ţări importante din Uniu­ne, Franţa şi Marea Britanie, partidele ex­tremiste/eurosceptice sunt în fruntea son­dajelor de opinie. Dar şi în alte ţări, precum Olan­da, Grecia sau Ungaria, bună parte din­tre votanţi sunt pregătiţi să-şi aducă tributul pe altarul extremis­mu­lui/euro­scepti­cis­mului, ast­fel că, foarte probabil, duminică, după în­chiderea urnelor, vom avea de-a face cu un Par­la­ment European cu mai multe pu­teri (ca ur­mare a aplicării Tratatului de la Lisa­bona), dar în care 20% dintre fotolii să fie ocupate de eurosceptici, în vreme ce popu­larii euro­peni (dreapta) vor controla 28% din fotolii, iar socialiştii 27%, după cum an­ticipa recent o analiză a Institutului pen­tru Politici Publice (IPP).
În privinţa sondajelor de la noi, acestea dau câştigător PSD (cu aliaţii săi), care vor lua apro­ximativ 40% dintre voturi, urmat de PNL cu 17%, PDL cu 11%, PMP cu 10%, pra­gul de 5% putând să mai fie trecut de UDMR şi Forţa Civică. La alegeri se vor pre­zen­ta maximum 30% din populaţia cu drept de vot.
Campania electorală a fost este anostă nu doar pentru că electoratul este nepăsător, ci şi pentru că partidele nu au avut idei. În astfel de alegeri temele europene trebuie să primeze şi nu este aici vorba neapărat despre imigraţie şi imigranţi.
Dar când o întreagă campanie este lansată împortiva lor („Am o mare problema cu România. Am vizitat acea ţară. Comunismul a căzut acum peste 20 de ani. Încă nu au făcut tranzitia la o democraţie occidentală”, spune Nigel Farage. seful Partidului Independentei Marii Britanii,UKIP, care a mai spus că nu ar vrea să aibă vecini români), nu merita acest lucru măcar o replică?
„Nu am auzit o asemenea reacţie, ba dimpotrivă, peste aceste elemente de euroscepticism se suprapune în ultima săptămână «valul civic» de îndemn la neparticipare la vot, care nu are de-a face cu Europa, ci mai degrabă cu nemulţumirile interne. Dar nu am văzut o reacţie de respingere a euroscepticismului nici la candidaţii bulgari sau cehi”, spune Violeta Alexandru, preşedinta Institutului de Politici Publice.
Violeta Alexandru spune că nici partidele nici presa nu au fost interesate să popularizeze temele europene. Partidele au preferat o campanie din uşă în uşă, cu accent mai degrabă pe subiecte de uz intern şi au ratat astfel o şansă de a populariza Europa şi de a explica care este rolul Parlamentului European (mult mai important după aceste alegeri), deciziile pe care acesta le ia şi influenţa acestor decizii pe plan intern.
„Au preferat o campanie centrată pe aspect emoţionale de tipul «mândri că sutem români», aducând mai puţin în discuţie teme europene.”
Profesorul Dumitru Miron, decanul Facultăţii de Relaţii Internaţionale din cadrul ASE, crede că nu trebuie noi neapărat să analizăm ce spun euroscepticii britanici pentru că îi avem noi pe ai noştri, dar modul în care s-a desfăşurat această campanie poate denota şi o lipsă de respect faţă de alegători.
„Este adevărat că în satele neelectificate nu se văd efectele unei pene naţionale de curent. Dar felul în care partidele au organizat campania – fară nicio legătură cu problemele pe care le ridică redefinirea instituţională la nivelul UE şi o nouă guvernanţă ca urmare a intrării pe deplin în vigoare a Tratatului de la Lisabona – pe ideea că <nu le explicăm că oricum nu pricep>, poate indica o lipsă de respect pentru acei alegători care înţeleg mecanismele.”
Articol publicat în ediţia tipărită a Ziarului Financiar

10 Mai, Ziua Regelui – sărbătoarea națională interzisă de două ori

 

 10 mai, ziua Regelui, era ziua națională a României până la venirea comuniștilor la putere, la jumătatea secolului trecut. În timpul dictaturii, sărbătoarea de 10 Mai a fost ştersă deliberat din memoria colectivă. Manualele de istorie nu o menţionau, nu era amintită public niciodată, iar când se vorbea despre independenţă se invoca discursul lui Mihail Kogălniceanu din Parlament, rostit la 9 mai. Astăzi, 10 Mai este ziua Regalităţii şi este sărbătorită în primul rând de familia regală şi de simpatizanţii ei, dar şi de cei ştiu cât datorează România regilor ei.
10 Mai, ziua Regelui – sărbătoarea națională interzisă de două ori
Prima semnificaţie a zilei de 10 Mai este legată de momentul sosirii lui Carol de Hohenzollern Sigmaringen în România în anul 1866. Instalarea sa la Bucureşti a fost urmarea unui acord între politicienii români.
„Realizau că doar un străin putea să fie destul de departe de înverşunata rivalitate între diverse familii politice din ţară şi ca atare să aducă obiectivitatea şi neutralitate de care era nevoie”, spune profesorul Andrei Pippidi, Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.
Cu acceptul împăratului francez Napoleon al III-lea şi cel al regelui Prusiei, Wilhelm I, principele Carol porneşte spre România la sfârşitul lui aprilie 1866. Părăsește castelul Sigmaringen de lângă Dusseldorf şi traversează Elveţia şi Austria. În ziua de 8 mai ajunge cu vaporul la Turnu Severin, iar pe 10 Mai 1866 intră în București. Începea astfel o domnie de 48 de ani, cea mai lungă din istorie. Este perioada în care 10 Mai intră în conştiinţa românilor drept Ziua Naţională şi Ziua Dinastiei.Cea de-a doua semnificație a datei de 10 Mai este legată de proclamarea independenței în anul 1877.Foarte multă vreme, noi am fost învățați la școală că independența a fost proclamată pe data de 9 mai. Numai că acest șiretlic a fost folosit în timpul regimului comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamării Independenței de 10 Mai, Ziua Dinastiei și Ziua Națională a României”, adaugă profesorul Alin Ciupală, de la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucureşti.În Parlament, pe 9 mai, opoziţia aştepta reacţia guvernului la o interpelare despre pregătirea armatei, iar în discursul de răspuns, ministrul de externe Mihail Kogălniceanu a folosit celebra frază: „Suntem independenţi, suntem naţiune de sine stătătoare”. Parlamentul a votat apoi în unanimitate o rezoluţie prin care a proclamat deplina independenţă a ţării. Dar abia a doua zi, pe 10 Mai 1877, parlamentarii merg cu toţii la Palatul Regal, iar domnitorul Carol răspunde proclamaţiei de independenţă. Momentul este descris detaliat în memoriile lui Carol I.10 mai 1877 - „Sărbătoarea Naţională de astăzi se celebrează de astă dată cu deosebire, ca fiind ziua independenţei. După Tedeum la Mitropolie, într-un lung discurs, primul ministru Brătianu arată entuziasmul cu care România a intrat în noua ei formă de stat. În răspunsul său, Principele exprimă speranţa că Europa va vedea în evenimentul sărbătorit astăzi realizarea vechii dorinţi a românilor şi un pas făcut înainte pentru asigurarea şi întărirea ideii de Stat la Dunărea de Jos.”Proclamarea Independenţei la 10 mai 1877 este argumentul principal pentru care unii istorici susţin că şi astăzi Ziua Naţională a României ar trebui să fie pe 10 Mai.„Eu ştiu de ce nu s-a păstrat. Fiindcă domnii deputaţi din 1990 şi 1991 s-au temut de întoarcerea Regelui pe tron. Şi ei asociază ziua de 10 mai cu familia regală. (Nu este aşa?) Nu e adevărat. Este o coincidenţă că cu 11 ani înainte de declararea Independenţei noastre, în mai 1877, cu 11 ani înainte. Întâmplarea face că într-o zi de 10 Mai a sosit principele Carol de Hohenzollern care va deveni regele României. Dar e o coincidenţă, deci să nu confundăm lucrurile. Adevarata zi independenţă este 10 mai 1877. Şi este foarte frumos ca sărbătoarea naţională a unei ţări să fie ziua când a devenit această ţară independentă, adică a început să facă parte din concertul european”, spune istoricul Neagu Djuvara. Alţi istorici sunt mai puţin categorici, dar atrag atenţia că ziua de 10 Mai trebuie marcată ca una dintre cele mai faste din istoria naţională. Și asta pentru că la 10 Mai 1881, într-o Europă monarhică, România a devenit regat. „Proclamarea Regatului a însemnat foarte mult pentru România deoarece marchează acceptarea României cu un statut de egalitate de către celelalte state europene. Iar proclamarea Regatului trebuie văzută din această perspectivă şi nu doar dintr-o ambiţie personală a celui care făcea parte din familia de Hohenzollern, Carol”, mai spune Alin Ciupală. Ca zi națională, 10 Mai era sărbătorită de toți românii. Mulțimea lua parte la celebra bătaie de flori de la șosea. Celebrarea Zilei de 10 Mai a fost interzisă pentru prima dată în 1917 de ocupaţia germană, iar a doua oară de regimul comunist, după abdicarea forţată a Regelui Mihai din 1947.

(digi24.ro )

ULTIMILE ŞTIRI